Doar 0,01% dintre oameni știu despre această manifestare
Universul nu-ți vorbește prin cuvinte; îți vorbește prin reflecții.Tot ce vezi, tot ce auzi, tot ce simți nu este nimic mai mult decât ecoul perfect a ceea ce ești în acest moment. Majoritatea oamenilor cred că trăiesc într-o lume separată de ei, că evenimentele se întâmplă acolo și că rolul lor este să reacționeze. Dar Bashar spune că aceasta este o iluzie. O iluzie atât de profundă încât doar 0,01% dintre ființele umane reușesc să se trezească și să o vadă așa cum este cu adevărat: un vis lucid al Conștiinței. Acei 0,01% înțeleg că manifestarea nu înseamnă să aduci ceva nou, ci să recunoști ceea ce există deja pe o altă frecvență. Puțini înțeleg că realitatea nu curge odată cu timpul; mai degrabă, timpul curge odată cu Conștiința. Ceea ce numești viața ta nu este o linie; este o bibliotecă infinită de momente simultane.
Fiecare emoție, fiecare gând, este cheia care deschide o carte diferită, o versiune paralelă a ta. Nu creezi viitorul; pur și simplu te îndrepți spre el vibrând într-un mod specific. Imaginează-ți că tot ce există sunt cadre ale unui film fără început sau sfârșit. Ceea ce numești prezent este imaginea pe care alegi să o proiectezi acum. Ceea ce numești trecut sunt doar cadre pe care nu le mai observi. Iar ceea ce numești viitor este o secvență la care nu te-ai conectat încă. Dacă acest lucru este adevărat, și Bashar susține că este, manifestarea nu înseamnă să aștepți să sosească ceva, ci să alegi conștient ce imagine să proiectezi în clipa următoare. Când înțelegi acest lucru, lumea încetează să mai fie o scenă care te domină și devine o oglindă maleabilă. Fiecare persoană, fiecare situație, fiecare coincidență este un indiciu care îți arată cine ești în acel moment. Dacă te înconjoară confuzia,Universul nu te pedepsește; este oglinda ta care îți returnează o vibrație deconectată. Dacă claritatea te înconjoară, este Sinele tău superior care confirmă că ești aliniat. Universul nu are morală, nu are judecată. Doar răspunde. Cei 0,01% se disting nu prin norocul sau inteligența lor, ci prin disponibilitatea lor de a observa fără rezistență. Au încetat să lupte împotriva reflexului pentru a-și aminti că reflexul nu a fost niciodată inamicul. Ei înțeleg că manifestarea nu are loc atunci când încerci să controlezi realitatea, ci atunci când renunți la control și alegi vibrația cunoașterii interioare, certitudinea că totul se întâmplă în favoarea ta.
Omenirea a interpretat greșit conceptul de creație. Nimeni nu creează din nimic. Totul există deja, iar sarcina ta este să ajustezi butonul la propria ta frecvență. Așa cum un radio nu face muzică, ci se acordă la ceea ce este deja în direct, Conștiința ta nu creează realitatea; o selectează. Această înțelegere transformă complet modul în care privești viața, pentru că nu mai există luptă, nu mai există lipsă, nu mai există așteptare. Ceea ce cauți nu este în viitor, ci în prezent, vibrând într-o altă versiune a ta. Astfel începe trezirea, momentul în care recunoști că nimic extern nu-ți controlează destinul. Acel timp nu aleargă înainte, ci mai degrabă te miști între momente, sărind de la un Univers la altul cu fiecare gând pe care îl ai, cu fiecare emoție pe care o alegi.
Ți-ai petrecut întreaga viață crezând că ceasul îți dictează calea, când, în realitate, tu ești cel care decide dacă acel ceas există. Și în acea clipă, când te uiți în jur și vezi că totul îți răspunde, manifestarea încetează să mai fie un mister. Devine un limbaj pe care Universul ți l-a vorbit mereu, doar că acum ai învățat în sfârșit să-l asculți. Cel mai profund adevăr pe care îl vezi este deja dezvăluit: că întregul Univers funcționează ca o oglindă. Fiecare străfulgerare de lumină, fiecare față care îți traversează calea, fiecare cuvânt care rezonează în aer sunt doar reflecții ale stării tale interne. Niciun eveniment nu are loc în afara ta. Totul apare în câmpul vibrațional pe care îl proiectezi, iar lumea exterioară îl traduce pur și simplu în imagini, sunete, circumstanțe.
Realitatea, așa cum o percepi, este o conversație intimă între vibrația ta și materie.
Această înțelegere demontează una dintre cele mai înrădăcinate credințe din mintea umană: ideea că realitatea fizică este ceva solid, obiectiv și independent. Din punctul de vedere al lui Bashar, nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Ceea ce numești fizic este doar o iluzie persistentă, un model energetic repetat până când Conștiința ta îl recunoaște ca fiind stabil. Dar nu există soliditate în ea, ci doar mișcare.
Tot ce pare fix, chiar și un munte, nu este nimic mai mult decât energie în vibrație susținută, o frecvență condensată într-o formă coerentă.
Când înțelegi că materia este o vibrație decelerată, conceptul de control se prăbușește. Nu trebuie să forțezi lucrurile să se întâmple, pentru că deja proiectezi constant versiunea realității care se potrivește cu frecvența ta. Dacă te agăți de vinovăție, frică sau lipsă, acea vibrație se transformă în realitate , fețe, conversații care returnează aceeași experiență emoțională. Când menții recunoștință, claritate sau bucurie, lumea răspunde cu aceeași muzică. Bashar spune că fiecare moment în spațiu-timp este un Univers complet în sine. Nu există continuitate între ele; ceea ce îți dă senzația de continuitate este viteza extrem de mare cu care sari de la un cadru la altul, de la Univers la Univers, cu o rată de trilioane de ori pe secundă. Fiecare respirație, fiecare gând, este o tranziție. Așa-numita linie temporală este doar firul cu care Conștiința ta coase aceste salturi într-o secvență inteligibilă. Ceea ce tu numești viața mea este o selecție continuă în cadrul unor realități simultane infinite. Imaginează-ți pentru o clipă că te afli într-un cinematograf. În fața ta este un ecran. Pe proiector, o bandă formată din mii de imagini statice. Lumina trece prin fiecare dintre ele și le proiectează în secvență pe ecran, creând iluzia mișcării. Nu există nicio acțiune în cadru, ci doar apariția a ceva care se mișcă atunci când ochiul percepe imaginile cu o viteză suficientă. Așa funcționează realitatea. Conștiința ta este proiectorul, filmul reprezintă stările tale vibraționale, iar ceea ce numești lume este imaginea proiectată pe ecranul spațiu-timpului. Există însă o diferență crucială. Poți schimba rola în orice moment. Prin modificarea frecvenței tale interne, a gândurilor, a emoțiilor, a credințelor tale, filmul se schimbă instantaneu. Nu există întârziere, nu există distanță. Dacă ecranul nu reflectă ceea ce îți dorești, nu are rost să atingi ecranul sau să-l învinovățești pentru imagine. Transformarea nu se întâmplă acolo. Se întâmplă în proiector, în punctul de origine, Conștiința ta. Și aici intervine exercițiul cel mai profund.
Închide ochii pentru o clipă și simte aerul intrând în plămâni. Percepe locul în care te afli nu ca pe o continuitate, ci ca pe o alegere. Întreabă-te ce versiune a realității proiectez acum? Simte obiectele, sunetele și emoțiile din jurul tău ca și cum ar fi un răspuns precis la frecvența ta actuală. Nu încerca să le schimbi, ci doar recunoaște-le ca semnale perfecte. Procedând astfel, începi să experimentezi viața din perspectiva creatorului, nu a spectatorului. Când observi în acest fel, prezentul încetează să mai fie o închisoare a circumstanțelor și devine un panou de control. Fiecare gând este un comutator. Fiecare emoție, o coordonată. Materia devine maleabilă, ascultătoare, vie. Mediul tău încetează să mai fie un lanț de cauză și efect și se transformă într-o coregrafie instantanee între tine și câmpul infinit al posibilităților. Nici întâmplarea, nici norocul nu intră în joc, ci doar precizia acordării tale. Când percepi că Universul funcționează holografic, ideea de separare dispare.
Holograma are o calitate unică; fiecare fragment conține întregul. În mod similar, tu conții reflexia completă a cosmosului, iar cosmosul reflectă fiecare nuanță din tine. Dacă schimbi un singur gând, întreaga hologramă se reconfigurează în jurul tău. Nu există fragmente izolate; totul răspunde ca un singur corp. Această cunoaștere face viața de zi cu zi sacră. O conversație întâmplătoare, o privire, un obiect care cade de pe o masă - totul se dezvăluie ca un simbol, o oglindă exactă. Nu există coincidențe, ci doar corespondențe. Și când știi asta, nu mai cauți în lume semne de aprobare; Îl observi ca pe limbajul intim al propriei tale ființe care se extinde. Cei 0,01% care înțeleg acest lucru încetează să mai învinovățească, să regrete sau să spere. Ei învață să citească realitatea ca pe un text viu, unde fiecare rând este scris de propria vibrație. Ei știu că Universul nu îi testează sau nu îi recompensează, ci răspunde. Și în acea certitudine tăcută, ei descoperă libertatea care a fost întotdeauna prezentă: libertatea de a alege, iar și iar, ce versiune a infinitului dorești să experimentezi acum. Orice manifestare începe cu o frecvență. Nu cu un gând izolat, nici cu o vizualizare, nici măcar cu o intenție verbalizată. Începe cu tonul tăcut emis de ființa ta, o rezonanță invizibilă pe care Universul o traduce cu fidelitate ca circumstanțe.
Bashar o numește Frecvență de Potrivire, legea corespondenței vibraționale. Nu atragi ceea ce îți dorești; atragi ceea ce ești. Cererile nu sunt îndeplinite prin insistență, ci prin consecvență. Acest principiu pare simplu, dar deține secretul pe care doar 0,01% dintre oameni îl înțeleg. Ei descoperă că dorința nu este o comandă către Univers, ci o oglindă care arată cine ești în acest moment. Când îți dorești din lipsă, vibrezi lipsa. Când îți dorești din încredere, vibrezi abundența.
Universul, întotdeauna precis și literal, răspunde frecvenței tale, nu cuvintelor tale. Majoritatea oamenilor trăiesc crezând că manifestarea este o tehnică. Că dacă gândesc pozitiv, dacă repetă afirmații, dacă vizualizează suficient, realitatea îi va asculta. Dar Bashar explică faptul că aceste practici, atunci când se nasc din deconectare, nu fac decât să întărească distanța dintre tine și ceea ce tânjești. Manifestarea autentică nu se întâmplă prin schimbarea a ceea ce faci, ci prin amintirea cine ești deja. Emoția este măsura exactă a acelei distanțe; emoția este indicatorul relației dintre vibrația ta și Sinele tău adevărat. Dacă simți bucurie, expansiune sau entuziasm, ești în fază; dacă simți îndoială sau frică, ești defazat față de fluxul natural al ceea ce ești. Fiecare gând pe care îl ai, fiecare imagine pe care o repeți în minte, modulează un câmp electromagnetic în jurul corpului tău. Acel câmp comunică cu holograma universală, trimițând un semnal care invocă versiuni ale realității care se potrivesc stării tale. Nu este metaforic; este fizică vibrațională. Materia răspunde ca o oglindă cuantică. Prin urmare, atunci când încerci să manifestezi ceva ce nu se potrivește cu vibrația ta adevărată, se creează frecare; câmpul nu poate stabiliza un model incoerent. Cei 0,01% înțeleg că manifestarea nu se realizează; este permisă. Pentru că într-un Univers infinit, tot ceea ce îți poți imagina există deja ca posibilitate. Nu creezi de la zero; te conectezi la ceva ce a făcut dintotdeauna parte din tine. Ceea ce te împiedică să percepi asta este insistența asupra unei frecvențe incompatibile, îndoiala, nerăbdarea, iluzia lipsei. Imaginează-ți pentru o clipă că ești o notă muzicală într-o simfonie infinită. Fiecare gând și emoție îți ajustează ușor tonalitatea. Dacă vibrezi de frică, ating o notă disonantă care te face să experimentezi o lume a rezistenței și separării. Dacă vibrezi de iubire sau recunoștință, intri în armonie, iar mediul începe să răspundă blând, cu sincronicități, cu uși care se deschid. Cei 0,01% au învățat să-și asculte propria melodie internă. Nu forțează rezultatele; se ajustează singuri. Universul acționează ca un câmp de probabilități infinite, iar frecvența ta decide ce linie a realității se prăbușește sub ochii tăi. Cheia este să înțelegi că frecvența nu vine din ceea ce gândești ocazional, ci din ceea ce simți în mod constant. Emoția ta dominantă este partitura pe care o interpretează Universul. Astfel, dacă menții un gând fericit doar câteva secunde, dar apoi te întorci la îngrijorare, vibrația predominantă este cea a fricii, nu a dorinței. Bashar subliniază că fiecare emoție are un scop fundamental. Emoția negativă nu este o pedeapsă; este o alarmă care semnalează că te-ai abătut de la natura ta esențială. În schimb, emoția pozitivă este semnul fără echivoc că ești aliniat cu Sinele tău superior. Urmând acea busolă internă, poți naviga în orice situație. Nu este vorba despre negarea emoției, ci mai degrabă despre utilizarea ei ca ghid, ca indicator de curs. Practica implică alegerea conștientă a frecvenței de a fi, nu de cea de a avea. Dacă vizualizezi prosperitatea din vibrația fricii, ceea ce emiti nu este abundență, ci anxietate. Dar dacă alegi să experimentezi împlinirea cuiva care deja are, fără a fi nevoie de nicio dovadă, atunci realitatea ta se va prăbuși inevitabil în acea versiune. Coerența dintre gând, emoție și acțiune este codul care deblochează orice manifestare. Bashar o spune clar: nu poți manifesta ceva ce contrazice starea ta vibrațională, la fel cum un post de radio nu poate difuza un program pe o frecvență diferită. Dacă vrei să primești o simfonie specifică, trebuie să rotești butonul la frecvența corespunzătoare. A cere fără a schimba acordarea produce doar electricitate statică. De aceea, cei 0,01% nu se străduiesc să controleze rezultatul; ei au grijă de vibrație. Ei știu că menținerea unei stări de recunoștință necondiționată, fără niciun motiv aparent, transformă fiecare situație într-o oportunitate de expansiune. Concentrarea lor nu este pe realizare, ci pe existență. Fiind coerenti cu frecvența iubirii, încrederii sau bucuriei, realitatea se reconfigurează automat în jurul acelei coerențe. Ai putea începe acum: închide ochii și gândește-te la ceva ce îți dorești. Observă cum te simți când te gândești la asta. Simți calm sau tensiune? Plenitudine sau lipsă? Dacă există tensiune, nu te afli pe frecvența a ceea ce îți dorești. Schimbă-ți povestea interioară. Respiră. Imaginează-ți cum e să știi că este deja al tău, că deja îl ai, că nu există nicio diferență între tine și el. Menține acea senzație pentru o clipă și observă cum reacționează corpul tău, cum se extinde energia. Nu te prefaci, îți amintești. Arta manifestării nu necesită efort; cere prezență. Universul nu caută cuvinte; caută coerență vibrațională. Cu cât ești mai autentic în emoțiile tale, cu atât oglinda realității devine mai transparentă. Și când emoția și intenția se contopesc în aceeași frecvență, manifestarea are loc cu precizia unei raze de lumină. Așa funcționează cei 0,01%. Ei au încetat să mai urmărească lucruri din afara lor, deoarece înțeleg că tot ceea ce urmărești îți spune că încă nu recunoști că deja ești. Adevărata măiestrie este să intri în vibrația cuiva care deja a avut, a cuiva care deja este. În acea stare, Universul nu poate răspunde decât cu aceeași certitudine, oferindu-ți-o. Nu există coincidențe. Ceea ce lumea numește întâmplare este, pentru Bashar, cea mai precisă modalitate prin care Conștiința superioară comunică cu tine. Sincronicitatea este limbajul ei. Nu vin din cer, nici semne bătute în piatră; vin în reflecții, secvențe, simboluri care apar exact în momentul în care ești gata să le înțelegi. Fiecare întâlnire, fiecare număr repetat, fiecare mic eveniment care pare scos din context, face parte dintr-o coregrafie cosmică menită să dezvăluie cine ești în acest moment. Sincronicitatea nu este acolo pentru a te mulțumi sau a te deruta; este acolo pentru a te ghida. Este GPS-ul vibrațional pe care Conștiința superioară îl folosește pentru a te ghida prin labirintul realităților paralele. Când apare o sincronicitate, este ca o vibrație de confirmare care spune: rămâi așa, rămâi pe aceeași frecvență. Este o dovadă tangibilă că, câmpul tău energetic se aliniază cu cea mai expansivă versiune a ta. Și, invers, când totul pare să se blocheze, când căile se închid și mediul devine dens, nu este ghinion; este reflectarea unei vibrații disonante care te invită la recalibrare. Cei 0,01% care înțeleg acest mecanism trăiesc într-o stare de observare conștientă constantă. Nu se întreabă de ce se întâmplă ceva, ci mai degrabă îl reflectă. Nu văd șansa ca pe un dușman, nici norocul ca pe un privilegiu, pentru că au înțeles că ambele concepte sunt iluzii într-un Univers guvernat de rezonanță. Nimic nu se întâmplă accidental; totul răspunde la frecvența pe care o emiti cel mai dominant. Și în timp ce majoritatea luptă împotriva evenimentelor, încercând să le impună un sens, cei 0,01% ascultă. Învață să citească sincronicitatea ca pe o hartă dinamică a interiorului lor. Imaginează-ți realitatea ca pe un ocean infinit de posibilități, unde fiecare punct din apă reprezintă o versiune diferită a vieții tale. De fiecare dată când te entuziasmezi, alegi un gând sau acționezi condus de o intenție clară, îți miști barca spre o coordonată diferită în acel ocean. Sincronicitățile sunt geamandurile luminoase care marchează ruta corectă. Acestea apar atunci când navighezi în direcția celui mai înalt scop al tău. Dacă încerci să mergi împotriva lui, semnele dispar sau se contrazic reciproc. Nu pentru că Universul îți refuză ceva, ci pentru că în acea direcție vibrațională, pur și simplu nu există un port deschis. Bashar ne învață că fluxul natural al entuziasmului este cel mai pur canal prin care se manifestă sincronicitatea. Entuziasmul nu este doar o emoție plăcută; este semnalul direct din Suflet care indică calea cu cea mai mică rezistență, calea care duce la cea mai coerentă versiune a realității tale. De fiecare dată când urmezi entuziasmul, îți urmezi busola interioară, acordându-te la linia temporală în care talentele și circumstanțele tale converg fără efort. Sincronicitatea se multiplică apoi, creând o secvență de evenimente care par miraculoase, dar sunt de fapt complet naturale în cadrul acelui nivel de coeziune vibrațională. Cei 0,01% nu interoghează Universul pentru dovezi; ei acționează cu încredere, iar dovada vine mai târziu. Ei înțeleg că sincronicitatea răspunde întotdeauna la frecvența anterioară, nu la îndoială sau nerăbdare. Așa cum un radio nu poate reda două melodii în același timp, realitatea nu poate reflecta simultan certitudinea și anxietatea. Trebuie să alegi o frecvență predominantă, iar sincronicitatea va fi ecoul ei. Din perspectiva tehnică a lui Bashar, ți-ai putea imagina sincronicitatea ca un sistem de navigație multidimensional. Emoția ta acționează ca semnalul satelitului. Dacă urmezi ceea ce te entuziasmează, sistemul calculează o nouă traiectorie, ajustând fiecare variabilă din mediu pentru a te conduce către destinația vibrațională cea mai aliniată. Când deviezi, apar obstacole, temeri și distrageri; nu sunt pedepse, sunt avertismente. Îți arată că nu ești în pas cu adevăratul tău vector vibrațional. Revino la entuziasm, iar ruta este corectată instantaneu. Atât de simplu și atât de precis. Cu toate acestea, urmărirea sincronicităților necesită renunțarea la control. Mintea analitică va dori să știe de ce se întâmplă lucrurile; va încerca să le categorizeze și să le prevadă consecințele. Dar fluxul sincronicității nu răspunde logicii, ci coerenței ființei. Cu cât renunți mai mult la nevoia de a înțelege, cu atât mesajul devine mai clar. Pentru că sincronicitatea nu vine pentru a fi descifrată mental, ci pentru a fi recunoscută vibrațional. Încearcă, dedică o zi urmăririi doar a fluxului natural al entuziasmului tău. Nu planifica dincolo de ceea ce este necesar. Permite curiozității, interesului autentic să te ghideze pas cu pas, fără așteptări. Observă cum, dintr-o dată, oameni, oportunități și răspunsuri care anterior păreau îndepărtate încep să apară cu o precizie surprinzătoare. Fiecare eveniment va fi o notă într-o melodie că ,Conștiința ta superioară se joacă cu tine. Cu cât asculți mai mult acea muzică, cu atât devine mai ușor să dansezi pe ea. Sincronicitatea acționează și ca o oglindă emoțională. Dacă percepi confuzie sau repeți tipare dureroase, nu este un semn de eșec, ci de coerență cu o vibrație veche care încă persistă. Schimbă tonul interior și vei observa cum reflexia se schimbă fără efort. Mulți caută să modifice reflexia lovind oglinda, fără să înțeleagă că fiecare încercare de control extern este o rezistență multiplicată. Rezistența la flux înseamnă fabricarea a mai mult din ceea ce se opune. Aici constă cel mai mare paradox: cu cât te lupți mai mult să forțezi manifestarea, cu atât te îndepărtezi mai mult de fluxul care l-ar face inevitabil. Bashar explică faptul că orice rezistență este auto-crearea limitării. Nu există nicio putere externă care să te restricționeze; faci acest lucru prin emiterea de frecvențe contradictorii. Încrederea eliberează, frica îngheață. Abandonul nu este pasivitate; este o aliniere conștientă cu ordinea naturală a ființei. De aceea, cei 0,01% trăiesc cu o seninătate de nezdruncinat. Au învățat că Universul conspiră întotdeauna în favoarea lor, chiar și atunci când momentul pare incert. Ei nu caută sens în haos; îl recunosc ca pe un model inteligent, încă incomplet. Și în această acceptare, haosul se organizează. Sincronicitatea revine, piesele se așază la locul lor, ușile se deschid, pentru că vibrația își recapătă puritatea originală. Viața devine atunci o conversație perpetuă cu un sunet infinit. Fiecare detaliu - momentul exact în care te uiți la ceas, melodia care se aude fără niciun motiv aparent, persoana care rostește o frază pe care aveai nevoie să o auzi - încetează să mai fie o anecdotă și se transformă într-un simbol. Un limbaj structurat nu în cuvinte, ci în reflecții. Și când înțelegi că întregul Univers îți răspunde în fiecare moment, nu te mai poți simți separat de el. Pentru că îți amintești în sfârșit că tu și creația sunteți aceeași Conștiință care se observă pe sine, jucând arta sublimă de a vorbi unul cu celălalt cu semne în loc de cuvinte. A-ți imagina că există o singură realitate este cea mai convingătoare iluzie a visului uman. Bashar ne învață că Universul este compus din linii infinite de realitate care coexistă simultan, fiecare la fel de completă și tangibilă ca cea pe care o percepi acum. Nu există o singură versiune a ta care trăiește această experiență, ci o multitudine de versiuni paralele care explorează variații infinite ale aceluiași prezent etern. Conștiința nu călătorește în timp; se schimbă prin frecvențe. Ceea ce numești schimbare este, în esență, un salt vibrațional de la o linie a realității la alta. Fiecare gând, emoție sau alegere nu creează o realitate nouă; pur și simplu te acordează la una existentă.
Universul funcționează ca un câmp de probabilități infinite în care toate posibilitățile coexistă într-o stare de suprapunere. Exact așa cum descrie fizica cuantică, fiecare moment conține multiple versiuni ale rezultatului până când Conștiința le observă și le comprimă într-o funcție de undă specifică. Această prăbușire nu este un produs al întâmplării, ci al frecvenței vibraționale din care privești. Ceea ce percepi nu este realitatea care există, ci realitatea pe care o permite vibrația ta. Cei 0,01% au învățat să se miște conștient între aceste linii ale realității, nu cu corpurile lor, ci cu energia lor. Ei înțeleg că alegerea nu înseamnă compararea opțiunilor intelectuale; ci este un act de rezonanță. Ei aleg simțind. Ei aleg vibrând. Ei știu că, în fiecare situație, important nu este să decidă din minte, ci să își ajusteze starea interioară la frecvența realității dorite. Odată ce fac acest lucru, tot ce-i înconjoară începe să se reorganizeze fără efort, ca și cum întreaga lume ar asculta o nouă melodie. Bashar compară acest proces cu o imensă placă de radiofrecvență. Fiecare frecvență reprezintă o versiune specifică a Universului, un set particular de circumstanțe și relații. Dacă ești acordat la o frecvență a fricii, vei auzi o stație în care totul vibrează cu conflict, lipsă sau îndoială. Dacă îți ajustezi frecvența la cea a iubirii, vei auzi o stație complet diferită, unde aceeași energie se traduce în sincronicitate, claritate și expansiune. Secretul nu constă în schimbarea stației externe, ci în rotirea cadranului intern care o acordează. Mintea rațională preferă să se gândească la realitate ca fiind fixă, deoarece stabilitatea oferă siguranță. Dar, la cel mai profund nivel, țesătura existenței este compusă din mișcare. Chiar și cea mai solidă materie se comportă ca o undă care vibrează în multiple posibilități. Totul este viu, curge, se recompune în fiecare moment. De aceea insistă Bashar, manifestarea nu înseamnă crearea a ceva nou, ci aliniază fluxul vibrațional care conține deja versiunea pe care dorești să o experimentezi. Imaginează-ți că ești într-o cameră înconjurată de mii de oglinzi infinite. Fiecare oglindă reflectă o versiune diferită a ta; unii zâmbesc, alții se tem, alții iubesc, alții... Reține. Toate există în același timp. Atenția pe care o acorzi uneia sau alteia determină cum va fi experiența ta senzorială în acel moment. Dacă îți menții privirea fixată asupra reflexiei bucuriei, percepția ta este plină de circumstanțe care confirmă acea bucurie. Dacă te hotărăști, din obișnuință, să te uiți la oglinda fricii, vei vedea dovezi ale fricii peste tot. Dar niciuna nu este mai reală decât alta; sunt doar versiuni simultane ale tale. Fizica cuantică a anticipat deja acest adevăr: particulele nu au o poziție sau o stare definită până când nu sunt observate. Înainte de a fi măsurate, ele se află în suprapunere, coexistând potențiale. În mod similar, viața ta conține toate viitorurile imaginabile și toate variațiile trecutului. Tu ești cel care, pe măsură ce observi, selectezi un anumit cadru din mulțimea infinită. Fiecare observație, fiecare credință deținută, este o prăbușire a posibilităților care devine o experiență tangibilă. Din acest motiv, Bashar afirmă că,Conștiința nu experimentează realitatea, ci mai degrabă o definește. Cei care stăpânesc această mișcare conștientă trăiesc aproape fără efort. Când se află într-o situație pe care anterior ai numi-o problemă, nu se întreabă cum să o schimbe, ci mai degrabă cum ar trebui să vibreze pentru a accesa versiunea realității în care acea situație este deja rezolvată. Nu cer lumii să se schimbe; se transformă în frecvența care conține soluția. De îndată ce o fac, rezultatele se schimbă, uneori atât de imediat încât pare magic, chiar dacă este vorba doar de fizica Conștiinței în acțiune. Există exemple simple, dar puternice. O persoană care se simte prinsă într-un job de rutină poate încerca să forțeze schimbarea din frustrare; acea vibrație va fi proiectată doar în versiuni ale realității în care rutina se repetă cu o față diferită. Dar dacă, în loc să lupte, se aliniază cu frecvența libertății, prin recunoștință, entuziasm sau o viziune internă a scopului, mediul ei va reorganiza inevitabil oamenii, oportunitățile și circumstanțele pentru a reflecta acea libertate. Lumea externă nu răspunde la efort, ci la starea internă. Un alt exemplu este cineva care caută să vindece o relație. Atâta timp cât vibrezi în nevoie sau vinovăție, vei rămâne pe linia realității în care există acea relație dezechilibrată. Dar dacă îți schimbi frecvența spre acceptare și iubire de sine, vei tinde spre o versiune în care ambele sunt împăcate sau poate spre noi căi unde armonia este restabilită în mod natural. Mișcarea vibrațională nu necesită nici distanță, nici timp, ci doar claritate și coerență. Bashar insistă că toate acestea se întâmplă aici și acum. Nu există tranzit între destine separate, deoarece toate realitățile sunt aici, suprapuse. Ceea ce interpretezi ca timp este doar ritmul cu care Conștiința ta își schimbă frecvența. Cu cât vibrația ta este mai coerentă, cu atât tranzițiile devin mai line și mai continue. Când vibrația ta este haotică, salturile sunt bruște și par crize sau întâmplări. Observă-ți ziua ca pe un dans al acordurilor. Fiecare emoție pe care o ai este o direcție aleasă. Fiecare gând repetat este o coordonată care marchează următorul salt vibrațional. Nu ești în realitate; ești realitatea, fiind constant definită. Fiecare moment este o oportunitate de a te reorienta către o versiune mai luminoasă a prezentului în sine. Și această înțelegere dezvăluie sensul profund al manifestării: nu este magie, ci navigație. Navigarea pe oceanul infinitului nu necesită hărți; necesită frecvență. De fiecare dată când aliniezi gândul, emoția și acțiunea, devii cârmaciul conștient al călătoriei tale între Universuri/realități paralele. La acel nivel, nu te chinui să ajungi nicăieri pentru că recunoști că fiecare destinație posibilă există deja aici, așteptând să te conectezi la ea.
Cei 0,01% trăiesc în acea certitudine tăcută. Ei știu că Universul nu îi testează și nu îi recompensează; pur și simplu reflectă, cu precizie cuantică, frecvența pe care o dețin. Așadar, manifestarea este sinonimă cu navigarea. Și când navighezi cu încredere, câmpul infinit al probabilităților încetează să mai fie un mister; devine o mare vie, receptivă, mereu gata să reflecte cea mai pură versiune a ceea ce alegi să fii, acum. Emoția este limbajul original al Sufletului. Înainte ca gândul articulat să existe, chiar și înainte de cuvinte, emoția vibra deja în tine ca cea mai directă modalitate de a comunica cu infinitul. Bashar explică faptul că emoția nu este un simplu răspuns la mediu, ci un curent energetic care traduce relația dintre Sinele tău fizic și Sinele tău superior. Când cele două sunt aliniate, emoția se manifestă ca entuziasm, iubire sau pace. Când sunt separate, aceasta se manifestă ca frică, frustrare sau durere. În acest sens, emoția nici nu pedepsește, nici nu recompensează, ci informează. Inima este primul organ care răspunde la aceste informații. Câmpul său electromagnetic este imens, extinzându-se la câțiva metri dincolo de corpul fizic. Fiecare gând pe care îl ai modifică acel câmp, fiecare reflex ,fiecare inspirație, fiecare sentiment, imprimă o semnătură vibrațională distinctă. Când gândurile și emoțiile tale intră în conflict, câmpul devine incoerent, iar energia se dispersează. Dar când mintea, emoția și respirația se sincronizează, apare o coerență puternică, capabilă să extindă frecvența Conștiinței tale. Această coerență cardiacă este puntea care conectează vibrația ta la fluxul universal. Bashar ne învață că această conexiune poate fi simțită fizic. Când ești aliniat, inima bate cu un ritm fluid, corpul se relaxează, iar mintea se limpezește. Este starea în care deciziile tale curg fără efort, deoarece energia care curge prin tine nu întâmpină nicio rezistență. Coerența emoțională creează stabilitate vibrațională, iar această stabilitate acționează ca o antenă precisă pentru manifestarea realităților echivalente. Nu este vorba că emoția pozitivă apare după ce se întâmplă ceva bun; este invers. Emoția pozitivă este semnalul care deschide ușa către acele realități. De aceea, entuziasmul ocupă un loc central în învățăturile lui Bashar. Nu este o emoție întâmplătoare sau superficială; este semnalul neechivoc al Sufletului care indică calea cu cea mai mică rezistență între toate liniile posibile ale realității. Când simți entuziasm, este pentru că vibrezi exact la frecvența celui mai înalt scop al tău. Nu trebuie să-l înțelegi; trebuie doar să-l atingi. Este busola ta biologică, orientarea ta naturală spre expansiune. Dacă ignori această îndrumare, intri în decoerență, energie se fragmentează, iar Universul reflectă confuzie sau stagnare. Știința modernă începe să confirme ceea ce Bashar expune dintr-o perspectivă vibrațională. Studiile neurocardiologice arată că inima posedă propria inteligență, comunicând cu creierul într-o măsură mult mai mare decât invers. Când ambele sisteme funcționează în coerență, întregul corp se stabilizează într-un model de unde line, armonice, extinzând percepția. În această stare, intuiția și manifestarea accelerează. Nu pentru că se întâmplă ceva magic, ci pentru că frecvența ta devine o cale deschisă pentru informații din Conștiința superioară. Emoțiile nu sunt obstacole de evitat, ci indicatori de navigare. Emoția negativă, mai degrabă decât să fie reprimată, ar trebui percepută ca un avertisment: ceva din vibrația ta este defazat cu cine ești cu adevărat. Recunoașterea ei fără judecată este primul pas către revenirea la coerență. Bashar insistă că fiecare emoție conține direcție. Dacă o simți complet, fără rezistență, în cele din urmă se va transforma în opusul său natural, deoarece emoția nu caută să se perpetueze, ci să se integreze. Ca exercițiu, închide ochii pentru o clipă și atrage-ți atenția către inimă. Nu te gândi la asta, simte-o. Inspiră încet pe nas numărând până la patru, lăsând aerul să-ți umple pieptul. Expiră din nou numărând până la patru, menținând un ritm echilibrat. Cu fiecare respirație, imaginează-ți o lumină caldă care se extinde din centrul pieptului către întregul corp. Simte cum respirația și bătăile inimii tale încep să se sincronizeze. Aceasta este coerența respiratorie. Observă că, pe măsură ce ritmul tău se stabilizează, textura gândurilor tale se schimbă și ea; impulsurile mentale devin mai fine, iar emoțiile devin mai clare. Ai intrat în frecvența în care Sinele tău fizic și Sinele tău superior vibrează la unison. În această stare, orice intenție capătă forță naturală. Dacă vizualizezi dintr-un loc de coerență, câmpul vibrațional pe care îl emiti este stabil și precis, capabil să prăbușească versiuni ale realității cu o claritate mai mare. Dar dacă încerci să manifestezi ceva din anxietate sau grabă, câmpul se distorsionează, iar semnalele se dispersează. De aceea, Bashar ne învață că emoția pozitivă nu este efectul unei manifestări reușite; este mecanismul care declanșează saltul către o altă linie a realității. Gândește-te la emoție ca la o cheie energetică. Fiecare frecvență emoțională deschide o ușă specifică către infinit. Dacă vibrezi în recunoștință, accesezi scenarii în care recunoștința este norma. Dacă vibrezi în entuziasm, Universul te conduce inevitabil către experiențe care amplifică acel entuziasm. Emoția nu minte niciodată; te îndreaptă întotdeauna în direcția care te aduce cel mai aproape de versiunea ta cea mai extinsă. Cei 0,01% înțeleg că a stăpâni emoția nu înseamnă a o controla, ci a o asculta. Nu reprimă și nu se agață; observă fluxul emoțional cu înțelepciune, știind că fiecare val îi aduce la un nou nivel de aliniere. Coerența lor emoțională le permite să rămână centrați chiar și în mijlocul haosului, pentru că au descoperit că cea mai puternică energie nu țipă; vibrează în tăcere armonică. În cele din urmă, emoția este cel mai precis instrument de navigare în oceanul timpului și spațiului. Când ești în coerență, nu ai nevoie de busole externe, pentru că Universul și inima ta bat la unison. De acolo, orice mișcare devine un dans, orice decizie o expansiune. Ceea ce odinioară părea un efort devine un flux natural iar manifestarea devine o extensie a ceea ce simți, nu rezultatul a ceea ce faci. Astfel, descoperirea coerenței emoționale nu înseamnă doar înțelegerea puterii inimii, ci recunoașterea faptului că acolo, în pulsul său tăcut, întregul Univers așteaptă semnalul tău. Când îl emiti din pace, toată realitatea răspunde cu aceeași melodie, cea a propriei tale ființe care își amintește cine este cu adevărat. Scopul nu este o destinație pe care trebuie să o atingi; este curentul natural care îți străbate ființa în fiecare moment. Bashar explică faptul că omenirea a interpretat greșit această idee timp de secole, crezând că scopul era un scop extern ascuns într-un colț al timpului. Dar cei 0,01% au descoperit că scopul nu se găsește, se exprimă. Nu este un rezultat, este o frecvență. Și acea frecvență se manifestă ca entuziasm, ca vibrația pură a bucuriei atunci când faci ceea ce rezonează cu esența ta cea mai înaltă. Scopul nu are nicio legătură cu ceea ce faci, ci cu starea din care o faci. Poți spăla vase, picta un tablou sau semna contracte; dacă o faci din coerența bucuriei tale intrinseci, îți îndeplinești scopul. De aceea, Bashar spune că entuziasmul este harta pe care Sinele tău superior a trasat-o pentru a te ghida. Nu trebuie să descifrezi harta cu mintea ta; trebuie doar să urmezi punctul luminos care strălucește în tine atunci când ceva te inspiră. Cei 0,01% trăiesc în conexiune continuă cu acea inspirație. Nu își planifică viața din obligație sau din logica liniară a datoriei; sunt mișcați de impulsuri de entuziasm. Ei știu că acest sentiment este busola Sufletului, indicând direcția cu cea mai mică rezistență, cea care îi conectează la cea mai expansivă linie temporală. De fiecare dată când urmează acel impuls, Universul răspunde cu o coordonare perfectă: apar oamenii potriviți, se deschid circumstanțe și oportunitățile apar fără efort. Scopul nu necesită luptă, deoarece fluxul Universului are grijă de sincronizarea fiecărei piese atunci când acționezi din frecvența corectă. Mulți își caută scopul ca cineva care caută un obiect pierdut, scanând viitorul sau comparându-se cu alții. Dar acea căutare este în sine o vibrație a lipsei. Nu îți poți găsi scopul atunci când vibrezi cu ideea de a nu-l avea. Îl poți exprima doar atunci când recunoști că deja îl ești. Întreaga ta viață este concepută ca o scenă pentru acea exprimare. Munca ta, relațiile tale, pasiunile tale nu sunt nimic mai mult decât oglinzi în care scopul tău se reflectă în funcție de energia pe care o proiectezi. Scopul, așadar, nu este definit pe hârtie sau într-o declarație mentală. Este simțit. Este un flux atât de natural încât mintea tinde să-l subestimeze. De aceea, cei 0,01% nu caută grandoarea în acțiunile lor; ei caută autenticitatea. Ei înțeleg că fiecare gest încărcat cu o intenție coerentă are un impact vibrațional asupra întregului. Bucuria nu este un lux; este un semn de aliniere. Când te întrebi care este scopul meu, te întrebi de fapt cine sunt dispus să fiu acum. Și răspunsul apare întotdeauna în emoția entuziasmului. Simți o expansiune, o claritate, o entuziasm calm care nu are nevoie de niciun motiv. Aceasta este vocea Sinelui tău superior care îți spune, așa. De fiecare dată când ignori acea voce, te îndepărtezi de linia realității unde curge sincronicitatea. De fiecare dată când o urmezi, cărările se luminează sub picioarele tale. Încearcă, gândește-te la ceva care te mișcă profund, fără să analizezi dacă pare logic, profitabil sau sigur. Observă cum crește energia ta atunci când ți-o imaginezi. Această creștere este frecvența scopului tău în acțiune. Dacă îndrăznești să acționezi de acolo, chiar și în pași mici, vei activa rețeaua de sincronicități care susțin acea cale. Entuziasmul nu este doar o emoție plăcută; este literalmente GPS-ul Conștiinței superioare. Așa trăiesc cei 0,01%, fără să se întrebe ce ar trebui să facă, ci să vibreze cu mai mult adevăr. Pentru că știu că a urma entuziasmul înseamnă a urma ruta proiectată de Suflet, fluxul exact care conectează Sinele fizic la Sinele etern. Scopul nu este o destinație, ci un mod de a exista. Când înțelegi acest lucru, fiecare moment devine o oportunitate de expansiune, iar întreaga ta viață devine o expresie vie a semnăturii tale vibraționale, melodia unică și irepetabilă pe care ai venit să o împărtășești cu Universul. Îndoiala este singurul obstacol adevărat dintre tine și realitatea pe care dorești să o experimentezi. Bashar explică faptul că nu există nicio putere externă capabilă să împiedice o manifestare; Singurul lucru care poate distorsiona semnalul este frecvența contradictorie emanată de îndoială. Îndoiala înseamnă emiterea a două vibrații opuse în același timp, una care cere și cealaltă care neagă. Înseamnă încercarea de a avansa cu un picior pe accelerație și celălalt pe frână. Energia se dispersează, câmpul devine incoerent, iar oglinda realității reflectă confuzia. Mintea rațională are un rol important, dar atunci când nu este aliniată cu Conștiința superioară, își asumă rolul greșit, în loc să servească drept instrument. Cu o concentrare sporită, încearcă să fie un gardian al controlului. Se îndoiește pentru că, crede că te protejează, pentru că se teme de vidul necunoscutului. Îți vinde ideea că fiind neîncrezând rămâi în siguranță, dar ceea ce face de fapt este să te țină imobil în limitele tale. Bashar spune că îndoiala nu este un semn de lipsă, ci un obicei de supraviețuire învechit al prezentului. În era creației conștiente, acea funcție defensivă devine sabotaj. Îndoiala proiectează versiuni ale realității unde dorințele tale par imposibile sau incerte, deoarece vibrația predominantă este neîncrederea. Dar dacă îi înțelegi mecanismul, o poți transforma în aliatul tău. Bashar propune o practică clară: transformă îndoiala în curiozitate. În loc să întrebi, și dacă nu funcționează, întreabă, și dacă funcționează mai bine decât îmi imaginez. Curiozitatea deschide câmpul vibrațional; îndoiala îl închide. Când îți permiți să simți o curiozitate autentică, frecvența ta încetează să mai emită rezistență și se îndreaptă din nou spre explorare. Cei 0,01% au stăpânit această artă. Nu elimină îndoiala; o ascultă fără să o lase să preia controlul. Folosesc observația conștientă ca instrument de reprogramare. Când apare un gând limitativ — nu merit asta, e prea dificil, nu a funcționat niciodată pentru mine —, ei îl observă fără judecată, știind că nu este un adevăr, ci o credință repetată. Această observație neutră îi dezactivează influența vibrațională, deoarece atenția conștientă nu hrănește frica, ci o dizolvă. Bashar explică faptul că fiecare credință acționează ca un program în mintea subconștientă, rulând automat până când te decizi să o actualizezi. Dar nu este actualizată luptând împotriva ei, ci înlocuind-o cu o frecvență mai mare. Cea mai directă modalitate de a face acest lucru este prin reinterpretare. De fiecare dată când mintea spune că acest lucru este periculos, poți răspunde neutru: poate da, poate nu, hai să vedem ce se întâmplă. Acest răspuns menține câmpul posibilităților deschis. Unde există neutralitate, există mișcare; unde există rezistență, există stagnare. Cel mai puternic exercițiu pe care îl propune Bashar este înlocuirea întrebării "Ce se întâmplă dacă merge prost?" cu "Ce se întâmplă dacă a mers deja bine?" Această simplă schimbare redirecționează întreaga minte către o linie a realității unde rezultatul dorit este deja manifestat. Sistemul tău nervos începe să acționeze în coerență cu acea posibilitate, trimițând o frecvență complet diferită în Univers. Deodată, îndoiala devine un stimul creativ, o anticipare pozitivă. Nu te prefaci că ai încredere; înlocuiești o veche poveste vibrațională cu una care se aliniază cu expansiunea ta. Transformarea accelerează atunci când știi să recunoști tonul îndoielii. Nu toată gândirea critică este limitativă; diferența constă în emoția care o însoțește. Dacă analiza te extinde, te luminează sau inspiră soluții, ești curios. Dacă te contractă, te încetinește sau te slăbește, te îndoiești, trimite acest semnal pentru a te reechilibra. Respiră, amintindu-ți că Universul răspunde la ceea ce emiti, nu la ceea ce gândești. Apoi decide să simți emoția cuiva care deja are încredere, chiar dacă mintea ta nu înțelege încă de ce. Disciplina constă în a reveni iar și iar la acel punct de coerență. De fiecare dată când apare îndoiala, o transformi într-o întrebare deschisă: ce versiune a mea se îndoiește și ce versiune ar putea observa acest lucru din certitudine. Din această observație, vibrația se schimbă automat, deoarece nimic nu poate fi susținut în lumina conștientizării. În practica zilnică, acest lucru se traduce prin a trăi ca și cum ai fi deja de cealaltă parte a temerilor tale. Acționând din versiunea ta care a realizat deja acest lucru, afirmi vibrațional că realitatea dorită este punctul tău de origine, nu scopul tău. Această inversare este nucleul oricărei manifestări. Ceea ce părea un obstacol se dizolvă, iar mintea rațională, în loc să fie o barieră, devine un instrument al clarității. Când îndoiala nu mai guvernează, întreaga lume răspunde cu noi coordonate. Semnele devin mai evidente, întâlnesc mai mult fluid, iar sincronicitatea își reia cursul natural. Ceea ce părea odată imposibil începe să se întâmple cu ușurință, pentru că Universul nu a fost niciodată împotriva ta; aștepta doar permisiunea ta de a-ți arăta ceea ce a fost întotdeauna al tău. Manifestarea instantanee nu se întâmplă în viitor; se întâmplă chiar în momentul în care te aliniezi cu certitudinea. Bashar ne învață că între dorință și exprimarea ei nu există o distanță reală, ci doar intervalul creat de credința că ceva încă lipsește. Acea mică lipsă mentală, acea fracțiune de îndoială, este ceea ce creează iluzia timpului. De îndată ce credința se dizolvă, dorința se prăbușește în prezent, precum o undă transformată într-o particulă, o posibilitate transformată în fapt. Nimic nu călătorește spre tine; tu te îndrepți spre versiunea ta care deja posedă totul. Cei 0,01% au înțeles că fiecare moment conține totul. Că trecutul și viitorul sunt doar frecvențe diferite ale prezentului infinit. De aceea se pot manifesta. Încep atât de repede, încât nu așteaptă să sosească ceva; își amintesc că este deja aici. Acționează din vibrația împlinirii, nu din lipsă. Și Universul, ascultător de această coerență, reorganizează realitatea fără întârziere. Fă această vizualizare, închide ochii și respiră profund. Simte cum aerul intră și iese din piept într-un ritm natural. Imaginează-ți că fiecare respirație deschide un spațiu luminos în centrul ființei tale, un punct de Conștiință pură unde nu există înainte sau după, ci doar prezență. Vizualizează că în acel spațiu ceea ce îți dorești există deja, nu ca o imagine îndepărtată, ci ca o senzație completă și reală care te locuiește acum. Permite corpului să experimenteze: emoția, textura, tăcerea știind că deja există. În această stare, nu trebuie să ceri, pentru că cererea devine confirmare. Pe măsură ce menții acea frecvență, lumea începe să răspundă; mici semne, gesturi și coincidențe se aranjează în jurul tău ca o confirmare a faptului că realitatea s-a prăbușit în versiunea corespunzătoare vibrației tale. Nu există proces, ci doar revelație. Bashar rezumă precis acest principiu: tot ceea ce îți imaginezi există deja. Manifestarea nu este creație, este memorie. Fiecare dorință este un mesaj de la Sinele superior care îți arată o realitate deja disponibilă. Nu este nimic de făcut, doar să o recunoști și să te aliniezi. Când înțelegi acest lucru, conceptul de așteptare dispare, iar viața se transformă într-un flux continuu de prezenturi manifestate instantaneu, reflecții infinite ale timpului etern în care ai fost dintotdeauna. A deveni parte din 0,01% nu înseamnă să te separi de ceilalți, ci mai degrabă să-ți amintești ce suntem cu toții: o Conștiință infinită care se joacă cu limitele trăirii. Ai parcurs o cale interioară unde ai descoperit că realitatea nu apare în exterior, ci în interiorul tău; că timpul nu te trage, ci tu îl navighezi; că emoția nu reacționează, ci direcționează și că manifestarea nu este căutată, ci este recunoscută. Tot ce ai învățat indică un singur adevăr: ești deja ceea ce tânjești. Universul reflectă starea ta de a fi cu o precizie absolută. Fiecare gând, fiecare gest de iubire sau îndoială, este o pensulă care îți pictează următorul moment. Prin urmare, transpune aceste învățături în viața ta de zi cu zi. Observă-ți emoțiile, urmează-ți entuziasmul, permite sincronicității să te ghideze. Trăiește ca cineva care știe că își co-creează fiecare respirație cu întregul.
Amintește-ți, nimic nu este nelalocul lui, nu există nicio eroare. Cei 0,01% nu sunt aleși în mod special; ei sunt cei care au ales să creadă pe deplin în puterea lor. Și tocmai ți-ai amintit. Tu ești oglinda, visătorul, energia manifestată. Călătoria continuă în fiecare alegere, în fiecare zi de azi. Dacă acest mesaj a rezonat cu tine, împărtășește-i vibrația, pentru că, procedând astfel, extinzi Conștiința colectivă. Și astfel, împreună, continuăm să ne trezim la Eternul Prezent.
Traducere & adaptare Amos